Descriere brusture

Plantă erbacee, bienală, întâlnită pe terenuri necultivate, în zăvoaie inundabile de la câmpie până în zona montană.

Compoziție chimică brusture

Rădăcina și rizomii conțin inulină, acizi palmitic, stearic, b-sitosterol, ulei volatil, complexul vitaminic B, compuși polinici (substanțe cu rol antimicrobian sau fitoncide) hormoni vegetali. Frunzele conțin deasemenea substanțe fitoncide, lignacee de tip arctiină și lapanol.

Busuiocul (Ocymum Basilicum) este o plantă erbacee, anuală, originară din India și China, în prezent cultivată pe întreg globul. Părțile aeriene ale plantei prezintă importanță în medicina umană și veterinară. Verde sau uscat, busuiocul conține ulei voaltil și este utilizat ca aromatizant.

Castanul sălbatic (Aesculus hippocastanum) este un arbore exotic ce crește în grădini, parcuri sau păduri. De la castan se utilizează în scop curativ scoarța de pe ramurile tinere, florile, frunzele și semințele. Se utilizează ca tinctură, decoct sau extract hidroalcoolic.

Extractul hidroalcoolic, selectiv și purificat, utilizat de Exhelios® are proprietăți venotonice, antiinflamatoare, vasoconstrictoare, astringente, de îmbunătățire a funcționării valvulelor venoase și de fortifiere a pereților venoși.

Cătina albă (Hippophae rhamnoides) este un arbust spinos, cu înâlțime de 1,5 – 6 m, crește din zona litoralului până în zona montană. În dermatocosmetică se folosesc fructele, recoltate după coacere, în lunile august- octombrie.

Coada calului (Equisetum arvense) este o plantă perena, ierboasă, crește din zona de câmpie până în cea montană, în locuri umede, la marginea apelor, în lunci. Planta prezintă tulpini de două tipuri: 1. Tulpini fertile, care apar primele, primăvara, sunt de culoare brun-deschisă, fără ramuri cu frunze brune și se termină cu un spic oval, sporifer; 2. Tulpini sterile, care apar la începutul verii, sunt de culoare verde-deschis, au coaste evidente, ramificate verticilat; tulpina are lacună centrală în secțiune. Tulpinile sterile se utilizează în scopuri medicale sub forma de pulbere, decoct, extract hidroalcoolic.

Este o planta ierboasa, perena, care creste in locurile nisipoase de-a lungul raurilor, pe marginea lacurilor, a santurilor. A fost folosita in alimentatie planta intreaga dar mai ales frunzele tinere si stolonii pentru salate, supe de verdeturi, etc. Planta are valoare terapeutica pentru medicina umana si veterinara.

Descriere coada șoricelului

Coada șoricelului este o plantă perenă ierboasă, stoloniferă care aparține familiei Asteracee. Speciile de coada șoricelului au frunze păroase, florile sunt penate și dispuse într-o inflorescenţă micuţă. Coada șoricelului înflorește în lunile iunie-iulie, florile fiind, în mod obișnuit, de culoare albă sau rozalie. Coada șoricelului se întâlnește frecvent în flora spontană din România, putând fi culeasă de pe fâneţe, de pe marginea drumurilor, pajiști, terenuri virane sau de la marginea pădurilor de la câmpie până în zona montană a țării.

Crețișoara (Alchemilla vulgaris) este o plantă erbacee, perenă, întâlnită prin pășuni, fânețe, margini de păduri, pe coaste abrupte. Părțile aeriene ale plantei au importanță terapeutică în medicina umana și veterinară. Conține taninuri (6-8%), acizii elagic și luteic, substanțe grase constituite din acizii palmitic și stearic, fitosteroli, săruri minerale.

Crețușca (Filipendula ulmaria) este o planta erbacee perena, ce creste in flora spontana in locuri umede, in zavoaie, din zona de campie pana in cea montana. Perioada de inflorire este in lunile iunie-august. Partile aeriene ale plantei, frunze si flori, au importanta in dermatologie si cosmetica.

Descriere gălbenele

Plantă ierboasă anuală, crește în sălbăticie de la câmpie până în zona montană, dar adesea este cultivată în grădini, parcuri, în culturi sistematice, pentru utilizări industriale și medicinale. Nu necesită condiții speciale de climă sau de sol, fiind totuși o plantă iubitoare de soare.

Arbustul de hamamelis (Hamamelis virginiana) crește în partea de nord a Americii. Se utilizează frunzele sub formă de extract sau tinctură. Hamamelisul se utilizează pentru propritățile vasoconstrictoare, tonifiante venoase și de reglare a circulație venoase. Este indicat pentru varice, flebite, tromboflebite, hemoroizi, senzație de picioare grele, etc.

Hameiul (Humulus lupulus) este o plantă erbacee perenă, ce crește în culturi sau în flora spontană, în zăvoaie, lunci, pe garduri, pe langă ape curgătoare, de la câmpie la munte. Înflorește în lunile iunie-septembrie. Fructul este o achenă cenușie, ovoidă, dispusă în conuri. În dermato-cosmetică de la hamei se folosesc florile femele numite strobuli (Strobuli lupuli), de culoare verde-gălbuie, cu miros caracteristic și gust amar.

Hreanul (Armoracia Lapathifolia) este o planta ierboasa, perena, creste spontan pe langa garduri, locuri umede, dar este si cultivata atat pentru valoarea ei alimentara cat si terapeutica. In dermatologie si cosmetica se foloseste atat radacina cat si frunzele de hrean. Se utilizeaza sub forma de tinctura, otet de hrean sau extract hidroalcoolic.

Ienupărul (Juniperus communis) este un arbust conifer, rășinos, crește spontan în întreg lanțul munților Carpați, la o altitudine ce oscilează între 700 și 1500m. Se utilizează ca infuzie, decoct, tinctură sau extract hidroalcoolic. Extractul hidroalcoolic de ienupăr are numeroase proprietăți terapeutice, cele pentru care este utilizat de noi în preparate de uz extern sunt cele revulsive, antiinflamatoare, antireumatice și de stimulare a circulației capilare.

Lemnul dulce (Glycyrrhiza glabra) este o plantă erbacee, cu rizom central gros din care se dezvoltă numeroși stoloni subterani și o rădăcina pivotantă. Puțin răspandită în flora spontană, este cultivată în sudul țării ca plantă medicinală. Dioscoride i-a dat numele de Glycyrrhiza care înseamnă lemn dulce. În Evul Mediu era cunoscută sub numele de Liquirita, denumire ce se pastrează și azi pentru radacină, ca parte a plantei cu acțiune bioterapeutică.

Lumința nopții (Oenothera biennis) este originară din America de Nord și a fost adusă în Europa de importatorii de bumbac. În Europa a fost numită panaceul regelui datorită proprietăților sale curative deosebite. Se cunoaște o mare varietate de specii botanice ale plantei luminița nopții, care pentru efectele deosebite ale uleiului obținut din semințe, se cultivă pe suprafețe întinse.

Se utilizează semințele plantei, considerate ca o excelentă sursă de acizi grasi esențiali, vitamine și minerale. Se utilizează uleiul obținut prin presarea la rece a semințelor. Proprietățile extraordinare o recomandă în toate afecțiunile pielii fiind un excelent regenerant și vitaminizant al epiteliului.

Descriere Mușețel

Mușețelul (Matricaria chamomilla) este o plantă ierboasă anuală sau hibernantă, ce crește spontan de la campie până la munte, în locuri însorite. Mușețelul prezintă o tulpină ramificată și flori galben-aurii, cu petale albe. Mușeţelul înflorește pe toată durata verii. Fructul mușețelului este o achenă. Se cultivă sistematic în scopuri medicinale și cosmetice, utilizându-se infloreșcențele plantei.

Nucul (Juglans regia) este un arbore viguros care creste spontan in paduri, poiene; este cultivat in curti, gradini, livezi, vii, pe marginea drumurilor. In dermatologie si cosmetica se folosesc de la nuc frunzele si pericarpul fructelor. Se utilizeaza sub forma de decoct, tinctura sau infuzie.

Pelinul negru (Artemisia vulgaris) este o planta perena ce creste spontan la marginea drumurilor, pe langa garduri, in tufarisuri. Partea subterana este formata dintr-un rizom multicapitat continuat cu radacina abundent ramificata. Tulpina este neparoasa, cu dungi roscate, devenind aproape rosie la inflorire, lemnoasa, mult ramificata. Frunzele sunt dublu sectate in partea inferioara a tulpinii, cele mijlocii si superioare sunt simplu penate.

Salvia (Salvia officinalis) este un subarbust cultivat, originar din bazinul mediteranian, salvia se cultiva in Romania in regiunile sudice dinspre Dunare. Frunzele plantei au utilizari terapeutice in medicina umana si veterinara, culta si traditionala. A fost folosita ca planta medicinala din cele mai vechi timpuri.

In dermatologie si cosmetica, de la salvie se utilizeaza frunzele si inflorescentele cu frunze, sub forma de tinctura, infuzie, decoct, apa de toaleta sau extract hidroalcoolic.

Socul (Sambucus nigra) este un arbust ce creste in flora spontana, in zona de campie, pana in zona premontana. In dermatologie si cosmetica de la soc se folosesc florile (Flores Sambuci), recoltate cand 75% din flori sunt inflorite. Inflorirea are loc in lunile mai-iulie.

Spânzul (Helleborus purpurascens) este o plantă ierboasă, perenă, crește spontan în pădurile din zona deluroasă a țării. Planta dezvoltă o tulpină subterană, rizomul, metamorfozată în sensul îndeplinirii funcțiilor de depozitare a substanțelor active biologic. Este o plantă foarte toxică și nu este recomandată utilizarea ei ca automedicație sau tratament empiric.

Descriere sunătoare

Sunătoarea (Hypericum perforatum) este o plantă erbacee perenă, care crește în flora spontană în locuri uscate, pe pârloage, pe terenuri virane, pe terenuri cu tufărișuri, pe marginea apelor și a drumurilor, dar și în culturi sistematice. Sunătoarea face parte din familia hipericaceelor, poate ajunge chiar și la un metru înălţime, dimensiunea ei obișnuită fiind, de 20 – 30cm. Tulpina este lemnificată sau se lemnifică destul de repede în procesul de vegetaţie. Frunzele sunt micuţe și au forme diferite, cele mai multe fiind ovale. Perioada de înfloreșcență este din iunie și până în septembrie, florile, numeroase, fiind galbene cu puncte negre.

Susanul (Sesamum Indicum) este una din cele mai vechi plante cultivate de omenire pentru calitatile nutritive si curative. Medicina traditionala indiana (Ayurveda) considera uleiul de susan ca fiind unul din produsele de baza pentru tratamente si mentinerea sanatatii. Principalele proprietati ale uleiului de susan presat la rece sunt: antibacterian, antifungic, antioxidant, antiinflamator.

Tătăneasa (Symphytum Officinale) este o plantă erbacee perenă, care crește în flora spontană din zona de campie până în cea montană inferioară.

În dermatologie și cosmetică, de la tătăneasă se folosesc rădăcina și rizomii. Prin conținutul ridicat în principii biologice active (mai ales alantolină 6-8%) are acțiune astringentă, antiinflamatoare, cicatrizantă, emolientă și regenerantă a țesutului.

Trei frați pătați (Viola tricolor) este o plantă erbacee anuală ce crește în flora spontană mai ales în zona de deal până în zona subalpină sau în culturi sistematice.

În dermatologie și cosmetică de la plantă se folosește partea aeriana (Herba Viola tricoloris), recoltată fără rădăcini, în perioada înfloririi.